Între ploaie și vânt

foto – din arhiva personala

Ca într-o rochie de mireasă
mă învăluie tăcerea ta
căutând cuvinte pierdute
din vremea în care ne iubeam
printre anotimpuri.
Tu îmi făceai aripi din vise,
eu mă jucam de-a v-ați ascunselea
prin gândurile tale,
și eram ploaie
și erai vânt
și îngeri dansau printre noi
amețiți de parfumul unei primăveri
niciodată uitate.
Doar păpădiile mai încearcă astăzi
să găsească urma zborului frânt
când am lăsat tăcerea
să crească între noi,
rătăcind stingheră
de la mine la tine,
înainte și înapoi,
într-un balans amețitor
ca o fată morgana
năucită de ploaie.
Rămâi cu mine, iubite,
ridică-mi vălul sub care
visul nostru încă așteaptă
să fim din nou doar noi doi.