Imagine în oglindă

ploaie6-2-e1464245806243
sursa foto – internet

atunci când mi-e dor
mă ascund după ploaie
și învăț să cânt
la marginea visului
privighetoarea plânge

Reclame

Vis

EC 4 - Vis
Sursa foto – internet

Oare ce culoare au oile
din nopțile de insomnie
ale cailor verzi
ce-mi bântuie de o vreme
cărările umbrite
ale gândului,
te-am întrebat într-o dimineață
când încă nu dispăruse
dintre noi
parfumul nopților de dragoste.

Tu mi-ai zâmbit
legănâdu-te ușor
în hamacul abia cumpărat
de ventricolul drept
al inimii mele,
și, fumându-ți liniștit trabucul
ai încercat să-mi explici
pragmatic,
așa cum înveți un copil
că unu și cu unu fac doi,
că niciodată caii nu visează.

Dar eu știu că nu e așa,
altfel de ce m-aș fi trezit
în fiecare dimineață
obosită
de atâta alergătură
printre vise
în timp ce caii mei verzi
îmi șopteau somnoroși
bună dimineața
ascunzându-se cuminți
în lumina ochilor tăi ?

Continuitate

13221595_1266076516755757_7291812077171878080_n

Demult,
când lumea mea era la începuturi,
și nu știam ce grele pot fi culorile ei gri,
m-am cățărat pe umerii poveștilor,
să ajung până la cer,
să desenez stele.

Mai târziu,
fetița mea, mi-a găsit bagheta fermecată
rătăcită într-un ungher uitat de suflet
și privind în adâncul ochilor mei,
a presărat peste ele
pulbere de vise.

Astăzi,
fetița ei citește alte povești,
dar uneori, seara, jucându-se cu luna,
se furișează în balonul ei cu vise
și mângâie stelele,
făcându-le să cânte.

Când totul devine posibil

EC 8 - Cand totul devine posibil

Eu stau pe o margine de lume
și visez la tine
legănându-mă ușor
în ritm de blues.
Tu, la cealaltă,
povestești, fascinant de frumos,
despre călatoriile tale
pornite în munți
și sfârșite în orgia de oțel
dintr-un mare oraș,
întrebându-te timid
dacă te plac cu adevărat.
Știi,
nici nu ne cunoaștem,
dar seara,
o, când vine seara,
și eu visez călătorii
pe care nu le-am făcut
niciodată
iar tu descoperi cu uimire
ritmul cadențat
al unei inimi pe care nici nu știai
că o ai,
stăm îmbrățișați sub lumina lunii
iubindu-ne,
simplu și frumos,
într-o lume numai a noastră
dintr-un univers paralel
în care totul devine
posibil.

Revelație

Revelatie 1
sursa foto – internet

De atâta dor, timpul se dilată
risipindu-se în secunde
şi  eu, orbită de teama
că am să mă rătăcesc
printre clipele ciobite
aruncate neglijent
în colțul cu vechituri
al destinului,
încerc cu disperare
să mă agăț de amintiri.
Abia atunci când te simt
langă umărul meu stâng,
întinzându-mi cu grijă
capătul unui fir al Ariadnei,
înțeleg dintr-o dată
de ce sub lumina zâmbetului tău
lucrurile îşi regăsesc locul firesc,
şi totul in jur
devine clar şi frumos,
ca o dimineață senină de vară.

 

In lumea visului

In lumea visului
In lumea visului -Michael&Inessa Garmash

Ca într-o rochie de mireasă
mă învăluie lacrima ta,
căutand cuvinte pierdute
din vremea în care ne iubeam
printre anotimpuri.
Tu îmi făceai aripi din vise,
eu mă jucam de-a v-ați ascunselea
prin gândurile tale,
și eram ploaie
și erai vânt
și îngeri dansau printre noi
amețiți de parfumul unei primăveri
niciodată uitate.

Doar păpădiile mai încearcă astăzi
să găsească urma zborului frânt
când am lăsat tăcerea
să crească între noi,
rătăcind stinghere
de la mine la tine,
înainte si înapoi,
într-un balans amețitor
ca o fată morgana
năucită de ploaie.

Rămâi cu mine, iubite,
ridică-mi vălul sub care
visul nostru încă așteaptă
să fim din nou doar noi doi.