Erată

                                           sursa foto- internet

Îți scriu într-o noapte târzie și rece,
nu am nimic nou să îți spun,
planetele continuă să se rotească după legile lor ciudate,
la pol pinguinii se pregătesc de bal,
ordinea mondială se cam destramă,
dar în general, totul este la fel
ca și ieri și înainte de ieri,
ca întotdeauna de fapt.
După cum îți spuneam, nimic nou,
purtăm în noi aceeași dragoste veche
în care tu joci șah cu visele mele,
mirându-te că încă nu am reușit să învăț nimic
din jocul acesta în alb și negru,
și eu îți scriu despre anotimpuri care se scurg nepăsătoare,
despre fluturi, despre culori
dar niciodată, iubite, nu scriu nimic despre noi.

Știi, aș vrea uneori să îți spun că simt cum mă pierd
într-un carusel de gânduri mărunte
și atunci mă agăț la întâmplare
de primul lucru care îmi vine în minte,
de privirea ta, ca o mângâiere îndelung așteptată,
pe care o simt stăruind asupra mea
atunci când tu crezi că nu sunt atentă,
sau poate de nerăbdarea
cu care te pregătești de un nou joc
pe care o îl începi invariabil cu aceeași mutare
zâmbind la gândul că iar
va fi un mat cât se poate de clar.

Cu toate acestea, nu îți spun nimic,
doar privesc cum în jurul nostru anotimpurile trec și vin,
tu taci și zâmbești citind scrisorile mele
așteptând să îți vorbesc într-o zi despre dragoste și despre noi,
eu pregătesc piesele pentru jocul de șah
pe care știi că nu o să îl învăț niciodată,
totul la fel de monoton ca și ieri, și înainte de ieri,
ca întotdeauna de fapt,
și nu știu de ce nu pot să îți spun cum de o vreme,
chiar dacă simt înnebunitor de aproape
parfumul tău mirosind a iarnă și a mere coapte,
doar tristețea îmi ninge în suflet
și-atât…