Numărând tăceri

sursa foto – internet

Într-o zi ca oricare alta,
vei primi o carte poștală
pe spatele căreia nu va scrie nimic,
pentru că, nu-i așa,
ce poți scrie despre o iubire
care a fost atât de mare
încât lumea toată ar fi încăput în ea
fără ca măcar să știe,
o iubire
care a ars molcom și trist
fără să lase în urmă
nici măcar un gram de cenușă,
atât cât să pot merge într-o seară
la malul mării,
să o arunc în valuri
și să-i murmur încet
cântecul meu de lebădă.
De aceea,
dacă într-o zi oarecare
vei primi o carte poștală
pe care nu va scrie nimic,
tu să știi că sunt eu și încă te mai aștept
pe spuma unul val,
numărând fără grabă tăceri.
(©Cristina- poezie publicată în Convorbiri literar-artistice nr.25/2021)

Publicitate