În brațele tale, dorm visele mele
în visele tale, pășesc pe vârfuri,
tăinuitele mele gânduri,
te îmbrățișează sărutându-ți ușor
argintul de pe tâmple,
așteptând în tăcere
să mă vezi
și să îmi faci loc
în gândurile tale
pentru ca dragostea noastră
să fie iarăși întreagă
ca atunci când visele mele erau și visele tale
găndurile mele erau gândurile noastre
iar brațele ni se căutau cu nerăbdare
dorindu-se cel mai frumos cerc
în care fiecare să poarte cu grijă
destinul celuilalt.
Ganduri de o clipa 
Minunate versuri!
ApreciazăApreciază
Multumesc, Ana!
ApreciazăApreciază
E rândul meu să spun că sunt fără cuvinte!
ApreciazăApreciază
Potecut, trebuie sa ne intalnim sa ne laudam face to face :)))
ApreciazăApreciază
Exaaaact! 🙂
ApreciazăApreciază
Ce frumoase vise în versuri. Ideal. 😍
ApreciazăApreciază
Multumesc, Ane!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sublim ! Comprimând si concentrând acest gând, vis, în timp si spatiu, poemul mai degraba îmi pare a seamana mai mult cu „Aria cerului” infinit, iesit din cercul vicios si capricios al înlantuirilor moarte de pa pamânt. O magica poveste de iubire, fara început si fara de sfârsit. Sincere felicitari !
O saptamâna binecuvântata în toate, cu pace în Suflet si multa sanatate !
ApreciazăApreciază
Multumesc, Iosif!
ApreciazăApreciază