Se arcuiesc în mine toamne
când îmi port în tăcere pașii
pe drumul lung,
pavat cu lumini și umbre,
fără să știu
dacă vin sau dacă plec,
amețită de ecoul
pe care îl lași când te joci
fără să mă privești,
pe clapele amintirilor.
În urma mea,
peste cuvintele nespuse
tu, arlechinul gândurilor mele,
lași încet cortina
să nu îți văd lacrima
ce îți desenează pe față
riduri adânci de dor,
atunci când îți scoți,
obosit și trist,
masca cea de toate zilele.
Ganduri de o clipa 
❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase gânduri, dar mult prea trist… „Ecoul tacerii”!
O masca râde, iar alta plânge, dupa împrejurari sau spatiu-timp, afara este frig si-ncepe-a ninge, tacerea se asaza alba pe pamânt…
Zile relaxante, binecuvântate, cu bucurii si pace învesmântate, drag Suflet frumos !
ApreciazăApreciază
Tristețea, ca și bucuria, face parte din viata noastra, Iosif.
Multumesc de trecere si gând!
ApreciazăApreciază