Fum

Fabian Perez – Man lighting Cigarette II

Ploua în seara aceea în care tu, fără un cuvânt
te-ai îndepărtat, un bărbat grăbit
într-un oraș tremurând înnebunit sub dansul stropilor de ploaie
și eu am rămas privind în urma ta
în decorul abstract al stăzilor colorate
de o toamnă străină și rece, venită brusc,
când nimeni nu o aștepta,
până ai devenit doar un punct sau o umbră, nu mai știu,
era târziu, și-mi era frig, încă ploua sau așa cred,
pentru că aveam obrajii uzi când am intrat
într-un bar oarecare, abia luminat,
voiam să beau doar un ceai și să plec,
dar tu erai acolo, în barul acela fără nume, fumând liniștit,
având în față un pahar cu gin, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Știi, e ciudat cum îmi aduc aminte acum
toate aceste amănunte absolut neimportante,
dar încă mai simt privirile lacome ale bărbaților din jur
care parcă mă dezbrăcau când m-am așezat tăcută pe un scaun lângă tine,
așteptând să-mi vorbești, să mă pot măcar preface că te înțeleg,
numai că tu, învăluit în fumul de țigară,
savurai încet alcoolul rămas pe fundul paharului,
privind peste mine la dansul mecanic al unei fete
ce își unduia lasciv trupul mic și obosit.
Am încercat să îți zâmbesc, dar m-am lovit de nepăsarea ta ca de un zid
și atunci, fără un cuvânt de bun rămas,
ascunzându-mi durerea sub perdeaua de fum,
de teamă să nu îți întâlnesc ochii
și să-mi rătăcesc iar sufletul în adâncul lor,
am plecat fără să mai întorc capul spre tine,
amețită de parfumul greu al țigării tale
risipită trist în scrumul căzut pe podeaua murdară
a ultimului bar deschis în oras, în noaptea aceea de toamnă
la fel de străină și rece ca iubirea ta…

Publicitate