Blestem de toamnă

Leonid Afremov – reflexii de toamna

Arunc cu frunze-n tine, toamnă,
Și te blestem, că nu-mi dai pace,
Să-ți fie roşul strai de seară
Și-n galben ziua să te-mbrace.

Şi să te cânte-n vers poeții,
În vânt culorile să-ți cearnă,
Când pe alei îndrăgostiții
Plătesc cu flori, iubirii vamă.

Să-ți bântuie prin suflet brume,
În certuri lungi, filozofale
Când mustul dulce face spume
Uitând arome prin pocale

Şi când o fi spre asfințit
Și or să-ți plece în şir cocorii,
Ca o arsură de cuțit
Să-ți plângă peste ramuri norii.

Să nu ai liniște, nici rost
Că prea devreme-ai început,
Să-ți sapi prin inimi adăpost
Pentru-un razboi deja pierdut,

Că nu ai, tu, atâtea zile
Cât să cedez în fața ta,
Așa că ia-ți tristețile
Și du-te, toamnă, unde-i vrea!

Publicitate