Nimic nu prevestea cutremurul dintre noi,
soarele continua să răsară din același loc,
vântul nu își schimbase direcția,
ba chiar și încălzirea globală
de o vreme nu își mai făcea de cap,
era atâta liniște,
tu risipeai absent culori
peste dragostea mea
și eu
amăgită de acest tablou idilic
am uitat pentru o clipă să iau pulsul mareelor
și n-am văzut când s-a dezlănțuit
balaurul din adâncuri...
De atunci,
Nimic nu a mai fost la fel.
Sublim.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Ela!
ApreciazăApreciază
Cât de frumos!! Minunat!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Potecuț!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat! 👏
ApreciazăApreciază
Frumos zugrăvit tabloul în alb 😉
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, mă bucur că vă place😊
ApreciazăApreciază