Olga privea atentă hârtiile din fața ei căutând să găsească ceva care să o ajute, deși fusese de ajuns o singură privire să știe că nu avea să găsească nimic nou acolo. Acum îl aștepta să intre în biroul ei pe cel care fără să vrea îi făcuse ziua mai tristă. A privit în jur, întrebându-se dacă folosea la ceva ambianța plăcută, liniștea pe care o emanau micul birou în care alesese să îl vadă. Știa că nimic din ce ar fi putut face nu ar fi schimbat lucrurile.
A tresărit când a auzit bătaia din ușa. Bărbatul a salutat-o cu ochii plecați și Olga a simțit iar cum ziua i se face mai mică și mai tristă când l-a văzut. Se cunoșteau de mult, dar se întâlniseră rar, și atunci doar din motive pur profesionale. Întotdeauna găsise în el un bun partener de dialog, inteligent, amuzant, cu un optimism aproape contagios. Când venise la ea cu puțin timp în urmă, aproape că nu l-a recunoscut. Nu mai regăsise nimic din omul pe care îl cunoscuse.
Fusese un bărbat frumos, în jurul căruia se învârteau femeile, căutând să-i fure măcar o privire din ochii lui verzi și înșelători. Și el le iubise pe toate și pe nici una anume, fără să îi pese de furtunile iscate în sufletele lor. Le amăgea cu câteva clipe de plăcere, o vreme era al tuturor, după care dispărea zile în șir. Dacă l-ar fi căutat cineva, l-ar fi găsit în crâșme sordide, cu alcool mult și prost și femei ușoare, unde nu trebuia să mulțumească pe nimeni în afară de el. Dar nu îl căutau. Bărbații se bucurau de absența lui, iar femeile, devenite brusc prietene, erau prea ocupate să ofteze și să plângă împreună, zilele în care el le făcea să pară speciale. După un timp, se plictisea de locurile întunecate în care făcea din noapte zi și se întorcea cu același zâmbet răvășitor pe buze, de parcă nu ar fi lipsit nici o clipă din mijlocul lor, știind că va fi iertat, orice ar face.
Doar că după o vreme, când absențele lui deveniseră tot mai lungi, obosite să caute în sufletul lui ceva ce nu aveau să găsească vreodată, femeile îl părăsiseră una câte una și își mutaseră pașii și gândurile spre alte porți, se măritaseră, făcuseră copii, iar el se trezise dintr-o dată că a rămas singur. Dacă regreta sau nu ceva, nimeni nu putea ști, dar puținii oameni care îi rămăseseră alături, ar fi jurat că îl auzeau oftând când își vedea câte una din fostele iubiri trecând pe lângă el la brațul altui bărbat, întorcând nepăsătoare privirile în care ochii lui verzi nu își mai găseau locul.
Acum se găseau față în față, cu un birou între ei, privindu-se atent. De o parte ea și hârtiile care îi dezvăluiseră sec un adevăr implacabil, de cealaltă, bărbatul palid pentru care timpul avea să se oprească în curând. Și între ei, răspunsuri la întrebări nepuse încă. În Olga se dădea o luptă pe care știa din start că o va pierde. Îl privea cum stă în fața ei cu un chip obosit pe care doar ochii mai păstrau ceva din frumusețea de odinioară, așteptând nepăsător să primească răspunsurile pentru care o căutase din proprie inițiativă după foarte mult timp.
Olga a fost cea care a rupt în sfârșit tăcerea și, căutând cuvinte potrivite, a început să vorbească. Adevăruri spuse pe jumătate, sfaturi pe care nu știa dacă le va urma vreodată. Din câte își amintea ea, lui nu îi plăcuse niciodată să trăiască după regulile care îi ghidau pe cei din jur.
– Doamnă doctor, eu cred că am cancer, simt eu așa, dar să știți că nu îmi pare rău că mor. Am 60 de ani, am trăit destul…
Vocea egală, fără nici o inflexiune din care să răzbată măcar umbra vreunei emoții, a rănit-o mai mult decât ceea ce citise în foile risipite în fața ei. A încercat să spună ceva, dar brusc i-a venit în minte o întrebare. Cum și de ce a trăit omul acesta? Părinții îi muriseră de mult, soție nu își luase niciodată, chiar dacă ar fi putut face asta cu ușurință, nici un copil nu îi mângâiase obrazul în nopțile lungi de iarnă. Singurul prieten i-a fost alcoolul, băut până la epuizare. Acum și la el va trebui să renunțe. Și va rămâne singur în fața morții, așa cum singur a fost de fapt și în viață.
Și atunci, regăsindu-și zâmbetul și cuvintele, Olga s-a ridicat încet, lăsând deoparte bariera biroului dintre ei și, sperând să găsească ceva din bărbatul de altă dată, s-a așezat lângă el și au început să facă împreună planuri să mai păcălească puțin timpul.
(Din volumul Sertarul cu fluturi – editura SIONO 2023)
Ganduri de o clipa 