Dorurile nu mor…

Plant-cup_1_grande

Nu am mai vorbit de mult…
În cana de ceai au crescut arbori
de care sufletul meu a rămas agățat
ca o haină veche
la care nu poți să renunți,
zbătându-se sub o ninsoare
rece și fără culoare
ce plutește stingheră de jos în sus
ca umbra unei păsări ucise.

Doar tăcerea pare aceeași,
privindu-mă în ochi,
așa cum tu nu ai făcut-o niciodată
așezându-se fără grabă între gândurile noastre
ce șoptesc sacadat,
ca toaca bătută la ceas de seară,
te iubesc,
te iubesc,
te iubesc…

Știi, dorurile nu mor niciodată…

Anunțuri

Metamorfoză

 

20170624122923_43899-1

În absența ta,
gândurile au devenit râuri de foc
ce au curs hohotind
prin mine,
până când,
îngenuncheată,
am privit neputincioasă
cum devin un semn de întrebare
cioplit stângaci
pe retina arsă
a ultimului flamingo
rătăcit între noi.