Ca fumul de țigară

 

      Ca fumul de tigara

       – Tu nu te-ai săturat de atâta vorbărie fără rost? – l-a întrebat arătând cu o mișcare ușoară spre televizorul unde câțiva oameni discutau cu importanță despre tot si toate.
– Dar tu nu te-ai săturat să taci?
         A tresărit și cafeaua s-a împrăștiat pe masă. Fir-ar…lăsă să-i scape printre dinți, în timp ce îl privea mirată.
         – De unde ai mai scos-o și pe asta, când eu tot timpul am ceva să îți povestesc?
       Se opri brusc și prin fața ochilor îi trecură, ca filmate cu încetinitorul, imagine dupa imagine, diminețile lor in doi: cafeaua aburindă, fumul de țigară, ziarul de dimineață și vocea ei, mereu a ei, povestind întâmplări din ziua care a trecut.
– Mereu îți povestesc… a șoptit ea iar, ca pentru sine, ștergând cu grijă cafeaua, privind-l ca și cum atunci l-ar fi văzut pentru prima oară .
      – Ai spus ceva? Că nu am fost atent… Vocea lui mirată s-a strecurat prin fumul de țigară, transformând dintr-o dată totul în tăcere. Nu… cred că mi s-a părut, concluzionă el aruncându-i un zâmbet, și a continuat să citească fără să vadă cum în ochii fetei din fața lui mureau încet toate poveștile lumii.

Anunțuri