Toamna,
ferestrele au miros de brumă,
dulce acrișor
ca o cană cu must proaspăt
în care se mai oglindesc cuminți
dimineți strânse într-o rază de soare,
iar zilele au parfumul inconfundabil
al frunzelor care își leagănă
în brațele amăgitoare ale vântului,
teama desprinderii pentru ultimul zbor.
Dar toamna asta
are gust de ciocolată amară,
pe care o simt în culoarea ochilor tăi
în care mă îmbrac în fiecare seară
și mă strecor hoțește
în răcoarea de catedrală a amintirilor
să mă rog de iertare
pentru păcatul de a fi sfidat cerul,
iubindu-te pe tine mai mult.
Magnifica creatie expusa-n vers,
schitata în cuvinte aromate.
Sfârsit si început de univers,
cuvinte vii, în stropi curati scaldate.
O saptamâna relaxanta, binecuvântata, cu cer senin si toamna-nbelsugata !
Ganduri de o clipa 
Magnifica creatie expusa-n vers,
schitata în cuvinte aromate.
Sfârsit si început de univers,
cuvinte vii, în stropi curati scaldate.
O saptamâna relaxanta, binecuvântata, cu cer senin si toamna-nbelsugata !
ApreciazăApreciază
O saptamana frumoasa si tie, Iosif!
ApreciazăApreciază
Dulce păcatul ăsta. Şi se şi iartă, cred 🙂
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciază
Așa mă gândeam și eu😉
ApreciazăApreciază
ce dulce ciocolata amara, ce dulce pacat! ♥️
ce toamna fina la tine se intampla, atat de frumos asternuta in cuvinte!
cu drag!
♥️♥️♥️
ApreciazăApreciază
Da, dulce pacat, e drept. Cat ma bucur ca te mai aud!
ApreciazăApreciat de 1 persoană