În fiecare zi
ne plimbam prin parc
ţinându-ne de mână.
Eu îți pictasem pe mâna dreaptă o aripă
și tu îmi desenaseși pe cea stângă o stea,
mirându-ne cum, de câte ori ne priveam,
mâna mea și mâna ta
deveneau una,
eu eram tu
şi tu erai eu,
şi amândoi
o singură inimă dansând
după o melodie doar de noi știută.
Târziu,
eu mă reîntorceam cuminte în mine,
tu erai iarăși tu,
și din noi nu rămâneau
decât două mâini împletite,
rătăcite într-o lacrimă
rămasă pe singura bancă din parc
pe care ne așezam uneori
să privim cerul,
fiecare de cealaltă parte
a aceluiași univers.
Ganduri de o clipa 
Am visat iar cu ochii deschişi. Minunat!
ApreciazăApreciază
Si eu visez asa. O fi bine? O fi rau? Parca tot prima varianta as alege-o. 😉
Zi frumoasa, Potecut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
atat de frumoasa imi esti in gand si in versuri! atat de delicata in scris imi esti! cat de frumos stii sa le scrii si sa le numesti! imbratisari de dor sa vii mai des pe aici, frumoasa doamna! ♥️
ApreciazăApreciază
O sa incerc, dar nu stiu cum sa le impac pe toate. Multumesc de gand si te imbratisez. Stii ca si mie imi este dor de scrisul tau, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
♥️💯
ApreciazăApreciază
Acest tablou al mâinilor împreunate e fascinant, atât de viu si miscator în versuri exprimat !
O seara si o saptamâna minunata, binecuvântata, luminata, calda, înmiresmata, împrimavarata în toate aspectele si dimensiunile perceptiei vietii !
ApreciazăApreciază
Mainile spun multe despre noi. Multumesc, Iosif!
ApreciazăApreciază
Nu doar mâinile, ci toata suprafata pielii care acopera corpul, din talpi pâna în crestet, (cel mai mare organ de simt) spune multe despre identitatea noastra reala 3D. 🙂
ApreciazăApreciază