Tăcerea ca un drog

sursa foto – internet

Tăceri,
nesfârșite tăceri.
tăceri care plâng,
tăceri care vorbesc
și între ele, eu,
învăluită de vocea ta
care îmi șoptește te iubesc
atât de încet
încât uneori mă tem
că e doar ecoul inimii mele
îndrăgostită fără speranță
de tăcerile tale,
tăceri care mângâie,
tăceri care dor,
dar fără ele,
zilele mele ar fi triste și reci
ca vântul înghețat din nord
care dansează sălbatic peste oraș
în timp ce îți scriu lungi scrisori
pe care le citesc apoi nopților
care îmi bat la geam
de teamă că într-o zi
nu am să mai știu
să îți vorbesc

Publicitate