Tată,

FB_IMG_1535789666747

Mi-e atât de dor,
încât tăcerea se sparge în fluturi,
risipindu-se în adâncul cerului
ce îți poartă blândețea
cu care îmi prindeau aripi
să zbor spre neînceputuri.

Pe pânza de păianjen a memoriei,
doar florile îți mai poartă  șoapta
ce îmi spune și acum povești,
când  la porțile nopții
arunci nestemate de gând
peste apa întunecată a Stixului.

Leganându-mi durerea
în cercuri de uitare,
mă învelești cu căldura brațelor tale
și te agăți, bob de rouă albastră,
în colțul știut al viselor mele
și îmi aprinzi stele
pentru încă o zi…

Reclame

5 gânduri despre „Tată,

  1. Minunate si pline de melancolie gânduri,
    Exprimate cu mult dor în vers si rânduri.
    Regrete si pareri de rau, ne însotesc pe Cale,
    Traim doar prin credinta si nadajduind,
    Caci în curând si noi vom parasi aceasta „vale” !

    Un sfârsit si început de saptamâna cu liniste si pace în Suflet !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s