Ziduri

ziduri
foto – internet

         Nu mi-au plăcut niciodată zidurile pe care alții au vrut, din iubire, să le înalțe în jurul meu. Le-am ocolit cu grijă, fiindu-mi suficiente cele cu care m-am înconjurat singură.
M-am deschis sub lumina unui zâmbet și am înflorit la căldura cuvintelor. Dar nu am aparținut cu adevărat nimănui. Am crezut si cred in drumul parcurs umar langa umar., gand langa gand. M-am legat uneori de oameni și, ori de câte ori am putut, am dăruit la rândul meu zâmbete și iubire. Uneori am dat mai mult decât am primit, alteori mai puțin, am plâns şi am râs, am căzut şi m-am ridicat urmându-mi drumul strângând din dinţi, dar am vrut întotdeauna să mă simt liberă, chiar dacă a trebuit câteodată să-mi plec capul în fața convențiilor sociale și a regulilor nescrise dictate de educație. Poate de aceea mi-a fost teamă să-mi recunosc sentimentele, ca să nu ajungă nimeni să le considere proprietate privată la care eu treptat să nu mai am acces. Pentru că sufletul meu a avut întotdeauna nevoie de libertate pentru a-și găsi cu ușurință drumul, spre brațele care au vrut să-i ofere lumea.
Privesc în jur și văd cât de diferit se răsfrânge în fiecare dintre noi dragostea, făcându-ne să ne comportăm în moduri de care nu ne-am fi crezut niciodată capabili, dar eu, niciodată nu voi putea locui în interiorul unor ziduri ridicate în jurul meu din…iubire.

Reclame

7 gânduri despre „Ziduri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s