Dorurile nu mor…

Plant-cup_1_grande

Nu am mai vorbit de mult…
În cana de ceai au crescut arbori
de care sufletul meu a rămas agățat
ca o haină veche
la care nu poți să renunți,
zbătându-se sub o ninsoare
rece și fără culoare
ce plutește stingheră de jos în sus
ca umbra unei păsări ucise.

Doar tăcerea pare aceeași,
privindu-mă în ochi,
așa cum tu nu ai făcut-o niciodată
așezându-se fără grabă între gândurile noastre
ce șoptesc sacadat,
ca toaca bătută la ceas de seară,
te iubesc,
te iubesc,
te iubesc…

Știi, dorurile nu mor niciodată…

Reclame

9 gânduri despre „Dorurile nu mor…

    1. Nu stiu, nu-mi pot inchipui ce am fi. Probabil ca am trai, goi sufleteste, dar am trai. Doar ca eu cred ca important e cum traiesti. Si daca nu simti nimic, daca sufletul tau nu stie uneori sa planga de dor, te iubesc nu va fi niciodata nimic altceva decat o expresie cu nimic diferita de inimioarele care abunda pe net.

      Apreciat de 1 persoană

    1. Atata timp cat dorurile(inca) dor inseamna ca simtim si visam si speram. Si parca e mai bine asa decat amorteala aceea asemanatoare unei anestezii in care nici macar nu iti mai pasa ce se intampla cu tine.
      O seara linistita si tie!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s