Despre fericire să scriu aș fi vrut…

noib

             Prin colțuri de odaie se scutură înfiorate amintirile. Când ai plecat, ar fi trebuit să iei totul cu tine, dar tu ai preferat să-mi lași tăcerile cu gust de sare care de o vreme se născuseră între noi. Mă mai lovesc cateodată de golul lăsat de absența ta, și simt cum alunec în jocul de lumini și umbre răsturnat nepăsător de mâna care altă dată țesea din ele culori, dar mă ridic grăbită, temându-mă că voi rămane prinsă în vraja lor în care mai dansează tăcut cuvinte nespuse.
           Doar privirea mea e tot acolo, agătată de fereastra dincolo de care tu nu ai să mai apari niciodată să-mi șoptești cu vocea ta caldă versuri de dor, în timp ce în palme încă mai am petale de maci în care vara arde mocnit odată cu povestea noastră despre fericirea unei iubiri imposibile.

Reclame

5 gânduri despre „Despre fericire să scriu aș fi vrut…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s