Rătăciri

3ccd38eb67eeaf177634ab557496ad30

Căutând îmbrăţişarea ta,
rătăcită pe altarele de dor
ridicate în vremea
când încă mai visam
că suntem îngeri
ce împart aceleaşi aripi,
simt cum mă doare
tăcerea
în care gândurile noastre
galopează
unul lângă celălalt
spre nicăieri,
înnebunite de  toamna asta
în care până şi ploaia
se transformă zâmbind,
în culori.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s