Fără tine

         fara tine

         Monotonia sfârșitului de săptămână fără tine mă învăluie și eu nu știu ce să fac cu timpul pe care îl am la dispoziție. Credeam că pot, dar îmi dau seama că încă nu am învățat cum să trăiesc fără tine.
Era o vreme când nu suportai să fii departe de mine nici măcar un minut. Acum, între noi, valuri de tăcere fac îmbrățișarea ta să mă doară. Vrei tu cu adevărat să fii aici sau e doar obișnuința de o viață?
Mă îmbrac în aroma ceaiului pe care altădată îl beam împreună încercând să nu mai simt frigul care îmi pătrunde încet în suflet. Doar întrebările plutesc în aer, ca petalele florilor de cireș la început de vară. În jurul meu tăcerea devine tot mai apăsătoare și nu înțeleg cum locurile care înseamă viața noastră împreună pot fi atât de amenințătoare în absența ta. Mă concentrez asupra ceaiului și deodată mi se pare că viața mea acum e la fel de fragilă ca porțelanul chinezesc pe care îl țin în mână. Un pic de neatenție și totul s-ar transforma în cioburi inutile.
Și din nou întrebările, rotindu-se iute, tot mai iute, ca într-un carusel din care vrei să cobori dar nu poți, și atunci închizi ochii încercând să nu simți răul care te prinde în ghearele lui ca o pânză de păianjen uriașă. Vrei tu?… Vreau eu?… Și cât de lung e drumul de la tine prin mine, spre noi?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s