Două inimi

           doua inimi(mihai catruna)             Eu și tu, două inimi despărțite de o lume.
Și dor. Dor de vocea caldă care mă întreba așa, fără nici un motiv, ce mai fac. Dor de îmbrățișarea de bună dimineața și de sărutul de noapte bună. Dor de o plimbare în doi, în care doar tăcerea vorbea. Cred că asta e cea mai mare dovadă de iubire. Să-l poți privi în ochi pe celălalt fără un cuvânt și totuși să-i auzi gândurile. Mi-e dor de noi, cei care nu mai putem fi niciodată împreună.
Între mine și tine e o mare de lacrimi. Ale mele.
Între tine și mine e un munte de dor. Al tău. Pe care îți dorești să-l urc, dar nu pot. Mi-am pierdut, nu știu când, aripile pe care mi le-ai dat și rădăcinile mă trag hohotind în hăul din care nu am puterea să mă desprind.
Pentru că eu și tu suntem două inimi despărțite de o lume.  Alta decât a noastră.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s