Când așteptările au gust de sare

Te-am visat...

          Ne-am așteptat mult prea mult. Am visat împreună și am împărțit doruri și tăceri fără să ni se pară prea greu. Locuiam zâmbind aceeași inimă și eu eram tu și tu erai eu. Acum te privesc și simt că nu îți mai sunt de ajuns. Nu are rost să îmi spui că e ceva trecător. Nu te mai caut. Am să ocolesc cu grijă ploile ce îți păstrează parfumul și am să chem  uitarea să-mi aerisească puțin gândurile de amintirea ta care în fiecare noapte mi se strecoară mult prea ușor în vise. Dacă uneori ai să te împiedici de privirea mea, întoarce capul și treci mai departe. Nu o să plâng, nu o strig, nu voi face nici un semn să te opresc. Am să închid ochii și, chiar dacă îmi simt sufletul greu de albastrul ploii ce îmi amintește ca odată eram doi, am să te las să pleci spre țărmuri unde ploaia nu cade niciodată și dorul meu nu te poate ajunge.
Nu știu dacă ai dreptate când spui că devine monoton să visezi  într-o singură culoare, știu doar că vrei să zburăm amândoi spre soare. Fiecare cu o altă iubire. Dar tu, chiar dacă nu o să-ți mai aud glasul și nici sărutul tău nu o să-mi mai ardă buzele, ești atât de adînc desenat în carnea memoriei mele, încât nu știu dacă am să te pot șterge.
Nu te teme, nu mai vreau să îți simt brațele cuprinzându-mi umerii într-o îmbrățișare pe care nu o mai dorești. O să regret doar că nu ai înțeles niciodată că soarele a fost mereu cu noi, chiar și atunci când, uneori, ploaia plângea ușor și fără zgomot, peste iubirea noastră albastră.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s