[@iloveyou]

       Iloveyou

        A deschis ochii bucurându-se din plin de soarele care îi bătea în geam. Bună dimineața i-a șoptit fericită, ridicându-se iute din pat. A aruncat o privire în oglindă și a hotărât că în acea zi ele două aveau să stea ceva mai mult de vorbă.
Mulțumită de începutul de zi a intrat în bucătărie unde aroma cafelei se împletea ca de obicei cu fumul de țigară. A vrut să spună ceva, dar el a ridicat pentru o clipă privirea spre ea, apoi cu ochii spre ecranul laptopului, i-a arătat fără un cuvânt cana cu cafea proaspătă, a mai tastat ceva și zâmbind ușor s-a ridicat grăbit, pregătit de plecare.
– Vezi că vin târziu astăzi, să nu mă aștepți!
Glasul lui a aruncat-o brusc în rutina zilelor de luni. A spălat cu grijă ceștile de cafea, a deschis geamul și luându-și cheile a mai aruncat o privire în oglindă. Rezistent la apa pe naiba, își șopti ștergându-și înciudată o lacrimă, pregătindu-se să-și refacă machiajul înainte de plecare.
Pe birou, un buchet de flori în care se răsfățau toate culorile toamnei, i-a readus zâmbetul pe față. Inspirând cu nesaț parfumul delicat, s-a apucat de lucru. “N-am să înțeleg niciodată de ce toți își găsesc drum aici lunea, de parcă săptămâna de lucru nu ar avea 5 zile. Dacă tot nu au venit când trebuia, măcar să nu se îngrămădească toți la început de săptămână” și-a mai spus în gând în timp ce verifica încă odată ce scrisese.
A ajuns acasă târziu, fără să se mire de tăcerea apăsătoare care a întâmpinat-o la ușă. Doar florile ei de toamnă, așezate frumos într-o vază, au schimbat dintr-o dată atmosfera. Parfumul de caprifoi și regina nopții au atras-o afară pentru o vreme, uitând de toate captivată de paginile unei cărți. Într-un târziu, a intrat și s-a așezat încet în fața calculatorului. Aveți mesaje… clipea obsedant pe ecran. Când l-a deschis pe primul, a simțit iarăși cum lacrimile îi bat la poarta pleoapelor. Sub imaginea unui buchet de trandafiri un mesaj neașteptat : “La mulți ani, iubito, așa-i că nu ți-am spus de multă vreme cât ești de frumoasă și ce norocos sunt că te-am întâlnit? “ A recitit iar și iar cuvintele, ca și cum nu le-ar fi înțeles, și simțind cum în jurul ei tăcerea devine tot mai grea, a început să citească încet restul mesajelor, căutând în ea cuvinte potrivite de răspuns.
Când a învăluit-o mirosul știut al țigărilor, a tresărit. Nu-l auzise intrând.
– Aaa, ai primit mesajul meu. Vezi că n-am uitat? – i-a spus vesel, întinzându-i un trandafir desprins parcă din buchetul de pe ecran.
Iar ea, pierdută în îmbrățișarea lui, s-a simțit dintr-o dată cea mai mică fată a lumii, rătăcită printre cuvinte pe care și le-ar fi dorit șoptite încet, de vocea care într-o altă toamnă o făcuse să plutească ca în caruselul copilăriei.
În mâna ei, trandafirul stingher părea că plânge…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s