Străini

straini

Între noi e o vale a plângerii
prin care trecem,
străini unul de altul,
și tu mă privești cu uimire
ca și cum
gândurile tale nu ar fi căzut,
ploaie albastră,
peste graba de a șterge
amintirile cu noi.
Dar uneori,
îți simt mâna mângâind în tăcere
praful de stele
ce-mi acoperă uitarea,
risipindu-mă în lacrimi
pentru ochii mei
care nu știu să uite.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s