Macii

maci1

          Cu zgomot de catedrală năruită s-a închis în urma ta ușa ce o deschisesem amândoi într-o vară.
– De unde știi tu cum se aude o catedrală care se năruie?
Mă întorc mirată, doar plecaseși, și în locul tău era doar o cameră goală și mă întreb cum poate un om, un anume om, să umple în jurul sau o lume. Mi-e ciudă că încă aud râsul tău și încă gândesc raportându-mă la tine.
– Nu, nu știu cum sună, dar îmi închipui lucruri pe care tu, cel îndrăgostit doar de lucruri reale și palpabile nu le poți vedea.
– Îți amintești? Și iar mi-e ciudă că vorbesc ca și cum ai sta liniștit la masă, pregătindu-te de una din nenumăratele noastre discuții în care eu vorbeam și tu mă aprobai râzând, și mă luai în brațe întrebându-mă dacă mai am loc în cămara mea cu vise.
– Mai știi câmpul acela cu maci la marginea căruia care te-am rugat să oprești? Mă priveai uimit cum am îngenunchiat în mijlocul lor mângâindu-i, încercând să-mi umplu privirea de focul viu din fața mea.
– Hai, gata, e târziu-mi-ai spus. Nu știu cum poți sta atâta timp în fața unor flori. Dacă îți plac atât de mult, poftim! Și mi-ai întins un buchet de maci (când îi adunaseși? ) fără să vezi cum mureau încet ca un foc în care ai uitat să mai pui vreascuri.
– Nici măcar nu durează până ajungem acasă, ai concluzionat pornind motorul, fără să vezi lacrima mea lăsată să cadă peste cenușa macilor uciși de tine.
Poate atunci am început să văd distanța dintre mine și tine. Sau poate o simțeam de mult, dar nu am făcut nimic. Ar fi trebuit să ridic punți între dorurile noastre, ar fi trebuit să te învăț să visezi. Poate așa, plecarea ta nu m-ar fi lăsat goală, ca un buchet de flori din care nu au mai rămas decât tijele.
Am ridicat încet fotografia aruncată pe masă, nu mai vreau nimic de la tine, ai spus înainte să pleci, și atunci, abia atunci, lacrimile au început să cadă, una câte una, privindu-mă pe mine, cea care nu eram întreagă fără râsul tău, visând fericită într-un câmp de maci, și scrisul tău ordonat de rămas bun:”Iubirea mea, vor arde întotdeauna macii prin visurile mele, când peste ape răsare luna”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s